Cele trei stigmate ale lui Palmer Eldritch – Philip K. Dick

Cele trei stigmate ale lui Palmer Eldritch – Philip K. Dick
Titlu: Cele trei stigmate ale lui Palmer Eldritch
Autor:
Titlu Original: The Three Stigmata of Palmer Eldritch
Categoria: Dystopia
Anul apariției:1965
Număr pagini: 320
ISBN: 978-973-569-910-9

Cele trei stigmate ale lui Palemer Eldritch este un roman SF al scriitorului american Philip K. Dick, publicat în 1965; obținând în același an premiul Nebula la secțiunea “Cel mai bun roman”. Este unul dintre cele romanele cele mai complexe romane ale autorului cuprinzând listă extinsă de concepte SF, precum infinitatea nivelurilor de realitate și non-realitate îmbinate cu instabilitatea și ambiguitatea sentimentului propriei existențe. Din roman nu lipsesc apanaje pe teme religioase care conturează natura stranie a divinului și recreerea acestuia din iluzie și consumul unor narcotice cu rol în remodelarea eului.

În esență, autorul oferă o injecție cu ficțiune asupra scoarței cerebrale provocând adevărate psihoze, pe cititor invadându-l incertitudinea singularității. O lume cu coloniști drogați ce vor să fugă de realitate, corporații ce produc și comercializează narcotice, halucinogene de la o raza extraterestră, viziuni și premoniții ale telepaților și precogilor și o entitate de consistență metafizică incertă ce pare a se identifica cu însăși non-viața, sunt ingredientele care definesc forma acestei cărții.

Acțiunea se petrece într-un viitor în care umanitatea încercă să stabilească comunități pe întreg Sistemul Solar. Pentru a ajuta coloniștii sa treacă peste depresie corporația  P.P. Layout comercializau drogul Dul-C și machete ce reproduceau obiecte din realitate care sa servească drept ancoră consumatorilor. Intriga se constituie în momentul apariției unui drog concurent, Ale-G, adus de un conchistador al spațiului, Palmer Eldritch. Diferența dintre cele două droguri o constituie faptul că cel din urmă are efecte asupra realului și timpului și îți oferă o libertate supra-umană, devenind Dumnezeul propriei dimensiuni. Falsa independență este redată din faptul că odată consumat drogul acesta te dizolvă și se hrănește cu pasta formata de spiritul tău descompus, iți feliază idealurile și fobiile creând bucle de concret ce se perpetuează infinit și te demolează.

După ce începi lectura cărții vei constata că hotărârea continuării citirii nu iți va mai aparține, va fi ceva irezistibil care te va răpune, ghida, iți va inocula ideea necesității parcurgerii romanului. Aceste forțe nu vor fi altceva decât paranoia, delirul și profundele temeri și  interogații ale autorului care răzbat dincolo de pagini.

Ritmul cărții se dovedește a fi alert și nu lasă loc pentru odihna fiind solicitant. În concluzie, opera face deliciul fanilor stilului lui Philip K. Dick, care trecând peste simbolismul uneori excesiv reușește să construiască un conținut memorabil.

Nota: 5 -

Leave a comment