Jucătorii de pe Titan – Philip K. Dick

Jucătorii de pe Titan – Philip K. Dick
Titlu: Jucătorii de pe Titan
Autor:
Titlu Original: The Game-Players of Titan
Categoria: Dystopia
Anul apariției:1963
Număr pagini: 320
ISBN: 978-606-8073-55-2

Jucătorii de pe Titan este romanul sf al americanului Philip K. Dick publicat în 1963, ce tratează latura metafizică a unui viitor post-apocaliptic.

După un război mondial în care marea masă a populație a fost sterilizată, o rasă extraterestră, amorfă pe bază de silicon originară de pe Titan(cel mai mare satelit al lui Saturn), denumită vug, își exercită un pseudo-control asupra Terrei impunând un joc de noroc numit Cacealmaua. Având în vedere subpopularea planetei, societatea era împărțită în cei care dețineau proprietăți întinse de teren, Posesorii și cei care nu aveau deloc. La Cacealma se pariau terenurile, căsniciile, cât și viitorul lor statut.
Din personaje nu lipsesc cele cu puteri telepatice, prestinete, telekinetice și ,în general, tot ce ar putea afecta buna curgere temporală evenimentelor. Misterul planeză asupra intregii acțiuni care este declanșată de omuciderea unui parior corupt, Jerome Luckman. Personajul principal, un alt jucător, Pete Garden, suferă de depresie având tentative de suicid și făcând abuz de medicamente în combinație cu alcool.

Un interesant aspect îl constituie marea putere psionică a vugilor care induc halucinații colective pentru a părea umani, ei fiind oarecum arbitrii la Cacealma(și în întreaga lume pământeană). Acestă putere tinde însă să se manifeste și în alte domenii cum ar fi înlocuirea unei părți a populație.

Între halucinațiile obișnuite și frecvente ale lui Pete,accesele maniaco-depresive însoțite de panică, acesta sesizează conspirația în care era prins. Deși cartea pare una scurtă, acțiunile se succed extrem de rapid, oferind o densitate mare de întâmplări în timp scurt, ceea ce solicită atenția cititorului, dacă nu vrea să își piardă simțul orientării și al echilibrului detașat.

O sinteză a romanului e aproape imposibil de realizat. Cert este că prezentarea decorurilor futuriste în care este implicată și o rasă extraterestră este doar un pretext pentru o analogie la ubicuitatea iluziei și a unui control nedefinit.

Nota: 4 -

Leave a comment